Un motan filosof, o combinație între Kirkegaard și Nietzche; se crede genial (poate și este) și-și exprimă genialitatea fără dubiu din primele pagini.

După părerea lui este una dintre cele mai înțelepte minți ale umanității, își dă cu părerea despre literatură, face comparații între muzica cultă germană și belcanto italian și are comentarii despre comportamentul cățeilor. Scrie pe un manuscris al stăpânului care manuscris, în opinia lui, este foaie de maculatură. Așadar, sunt două povești care curg intercalat și care, evident, se unesc la final foarte frumos. Hoffmann este un povestitor desăvârșit; este, de altfel, și grafician, și compozitor. Pe copera cărții ar trebui să se afle o imagine a motanului Murr desenată de Hoffmann însuși.

Las aici și coperta ediției germane (cartea pe care o am eu); asta ar trebui să vă fie lectura, ca să fie motanul în original 🙂